Am fost în depresie, și am învins

Au trecut aproape 5 ani de când Dumnezeu mi s-a revelat într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate.

Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață.

Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani.

Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt câteva dintre simptomele acestei boli crunte:

• O stare de spirit proastă, în mod continuu;
• Senzație de neajutorare;
• Absența speranței pentru viitor;
• Stimă de sine scăzută;
• Plâns frecvent;
• Senzația de vinovăție;
• Iritabilitate;
• Intoleranță față de ceilalți;
• Lipsa motivației;
• Lipsa interesului pentru diverse lucruri;
• Dificultatea de a lua decizii;
• Absența bucuriei față de viață;
• Senzația continuă de anxietate;
• Gânduri suicidale și de vătămare fizică;
• Mișcări lente și vorbit lent/încet;
• Schimbări ale apetitului;
• Scăderea în greutate sau foarte rar creșterea în greutate;
• Constipație;
• Dureri de cap;
• Amețeli;
• Dureri musculare și/sau articulare;
• Lipsa energiei;
• Un libido scăzut;
• Anomalii ale ciclului menstrual;
• Probleme de somn;
• Evitarea contactului cu familia/prietenii;
• Neglijarea pasiunilor sau hobby-urilor;
• Dificultăți în realizarea sarcinilor legate de muncă sau casă.

Aproximativ tot ce este stipulat mai sus, a fost experimentat de mine la nivelul cel mai mare posibil.

Cine și ce m-a salvat?

Mărturisesc cu cea mai mare sinceritate și în deplinătatea facultăților mintale că singurii care au fost alături de mine 100% au fost Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului și toți sfinții și îngerii cerești. Bineînțeles că am avut și oameni alături de mine, prin care Dumnezeu a lucrat, și fără de care nu aș fi realizat anumite perioade din această boală. Dar, în trăirea mea de zi cu zi, oră de oră, secundă de secundă, singurii care m-au ajutat necondiționat au fost Dumnezeu și puterile cerești, aducându-mi mereu aminte că totul va fi bine.

Precum ați citit în simptomele de mai sus, depresia vine la pachet și cu gânduri negative, care pot duce până la suicid. În cazul meu, aceste gânduri au fost crunte. Timp de aproximativ 3 ani, nu m-au lăsat nici o secundă să trăiesc, astfel că m-am văzut nevoit să lupt împotriva lor cu ajutorul Domnului, prin tainele Bisericii lui Dumnezeu.

Ce vreau să spun cu asta?

La un moment dat, pe parcursul trăirii acestei depresii, am înțeles că trebuie să fac ascultare față de cei din jurul meu: de duhovnic, de soție, de părinți, de prieteni, etc. Astfel că, am început să accept tot ce mi se propune de la cei din jur: să merg la un psiholog și la psihiatru (și să iau medicamentația prescrisă cu regularitate), să ascult de duhovnic și să mă spovedesc și să mă împărtășesc des, să țin posturile rânduite de Biserică, să mă rog zilnic la Dumnezeu, să merg la sfintele taine ale Bisericii: Sfântul Maslu și Sfânta Liturghie (măcar o dată la 2 săptămâni), să fac sport (cu toate că ideea de a face sport s-a împământenit destul de greu în obiceiurile mele), să încerc să socializez mai mult (cu toate că munca pe care o fac nu mă ajută în acest sens: lucrând de acasă nu am parte de suficientă socializare pe cât mi-aș dori), ș.a.

De asemenea, m-am hotărât să lupt împotriva negativității în general, fie la nivelul gândurilor, dar și al obiceiurilor proaste dobândite de-a lungul vieții. La nivelul gândurilor am dus o luptă asemănătoare cu cea pe care o duc monahii, folosind puterea harului lui Dumnezeu și chemându-L pe Acesta în ajutor cu binecunoscuta rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Toate aceste arme pe care le-am folosit împotriva simptomelor pe care le-am avut de-a alungul a aproximativ 4 ani, au dat roade în timp și m-au readus pe un făgaș normal, în care pot spune că reușesc cât de cât să fac față din nou provocărilor zilei.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut în viața mea și mă rog Lui ca niciunul dintre dumneavoastră să nu guste din aceasta boală amară care se numește depresie. Dacă totuși o faceți, să nu deznădăjduiți niciodată căci totul va fi bine atât timp cât îl chemăm și îl avem pe Dumnezeu în viața noastră.

Doamne ajută!