Slavă Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru

În această mică postare voi încerca să accentuez faptul că, prin faptele noastre, noi trebuie să fim lumină pentru cei din jur, și nu întuneric. Deși încerc din răsputeri să înfăptuiesc asta, recunosc că nu îmi iese tot timpul, dar nădăjduiesc că încercările mele lasă măcar niște urme în viața celor apropiați mie. În predica de pe munte, imediat după fericiri, Domnul Iisus Hristos ne-a descris foarte clar cum ar trebui să fim noi creștinii: Matei 5: 13-16 Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Oare cât mai reușim noi în ziua de azi să fim sarea pământului...