Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm
O altă luptă pe care o duc, dar care are multe beneficii duhovnicești, este cea a mâncatului și a băutului. Mă chinui de multe ori să găsesc un echilibru în a nu mânca prea mult, dar nici a mânca prea puțin. De mâncat prea puțin e clar, căci dacă o fac, simt că nu am energie suficientă pentru a duce sarcinile zilnice, dar de foarte multe ori mă găsesc în situația în care am mâncat prea mult, lucru care îmi dă o stare de disconfort atât fizic, cât și duhovnicesc. Nu degeaba ne zic Sfinții Părinți că mâncatul prea mult dăunează trării duhovnicești, și că trebuie să avem grijă inclusiv la acest capitol. La începutul urcușului meu duhovnicesc, consideram că trebuie să am grijă ce și cât mănânc doar în timpul postului, dar pe parcurs m-am convins că nu este așa. Așa cum trebuie să avem o trezvie, o atenție activă, în orice facem pe parcursul zilei, așa trebuie să fim trezvitori și când vine vorba de ce și cât băgăm în gură, căci mâncatul excesiv dăunează sănătății și duhovniciei. De asemene...