Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm

O altă luptă pe care o duc, dar care are multe beneficii duhovnicești, este cea a mâncatului și a băutului. Mă chinui de multe ori să găsesc un echilibru în a nu mânca prea mult, dar nici a mânca prea puțin. De mâncat prea puțin e clar, căci dacă o fac, simt că nu am energie suficientă pentru a duce sarcinile zilnice, dar de foarte multe ori mă găsesc în situația în care am mâncat prea mult, lucru care îmi dă o stare de disconfort atât fizic, cât și duhovnicesc. Nu degeaba ne zic Sfinții Părinți că mâncatul prea mult dăunează trării duhovnicești, și că trebuie să avem grijă inclusiv la acest capitol.

La începutul urcușului meu duhovnicesc, consideram că trebuie să am grijă ce și cât mănânc doar în timpul postului, dar pe parcurs m-am convins că nu este așa. Așa cum trebuie să avem o trezvie, o atenție activă, în orice facem pe parcursul zilei, așa trebuie să fim trezvitori și când vine vorba de ce și cât băgăm în gură, căci mâncatul excesiv dăunează sănătății și duhovniciei.

De asemenea, o atenție sporită încerc să am și la capitolul băuturii, căci ambele, atât mâncarea, cât și băutura, pot crea dependențe, unele chiar foarte grave, cum ar fi dependența de alcool. Din păcate, cu cât crește dependența, cu atât scad șansele ca persoana respectivă să se reabiliteze mai repede. De aceea, e bine să tai aceste patimi încă din fașă, ca să nu le dau prilej să se înrădăcineze prea tare în obiceiurile mele, și să devină patimi de neînvins mai târziu.

Cum lupt de obicei împotriva acestor obiceiuri nesănătoase?

Ca să nu mănânc prea mult, încerc să mănânc doar atunci când mi se face foame. De asemenea, încerc să nu mănânc până mă satur, ci să mă ridic de la masă puțin flămând. Eu mai am și obiceiul de a mânca tot din farfurie, de aceea, încerc, pe cât posibil, să îmi pun în farfurie mai puțin, astfel să nu mă satur când mă ridic de la masă. În timpul postului mă rezum la a nu mânca anumite alimente cum ar fi carnea și lactatele, dar nu mă dau înapoi de la a mânca restul alimentelor în modul descris mai devreme (acesta este echilibrul la care am ajuns momentan, neconsiderându-mă în stare de a ține post negru sau orice alt tip de post mai aspru).

Când vine vorba de alcool, încerc să mă rezum la o cantitate de alcool care să nu mă amețească, această amețeală făcându-mă să nu mă mai simt bine fizic. Ca exemplu, aș putea spune că beau maxim 2-3 beri mici (de 330ml - bineînțeles, nu în fiecare zi) sau 2-3 pahare de vin alb (în general șpriț). Dacă ajung să mă amețesc, pierd trezvia, atenția sporită pe care încerc să o am la nivelul gândurilor (paza minții), și acesta este un lucru pe care chiar nu mi-l doresc. În general nu beau deloc în timpul postului, dar mai încalc câteodată această regulă când sunt dezlegări la vin.

Sper ca Bunul Dumnezeu să mă ajute să pot înainta fizic și duhovnicește când vine vorba de aceste 2 obiceiuri din viața mea, și de asemenea, mă rog Lui să vă ajute și pe voi în demersurile voastre duhovnicești legate de mâncare și băutură. Doamne ajută!