Lipsa dorințelor de bunuri materiale

Deși nu meritam, peste noapte (la propriu), Domnul mi-a oferit această șansă unică de a nu-mi mai dori lucrurile materiale ale lumii acesteia. Pentru unii, acest lucru este de neînțeles, dar eu consider că este un mare dar oferit de Dumnezeu, căci nu mă mai stresez când vine vorba de achiziționarea așa ziselor bunuri materiale care ți-ar putea aduce fericirea. Îmi amintesc cum, cu puțin timp înainte de convertire, numai ce ne cumpărasem un autoturism nou, dar eu, în lăcomia mea, deja îmi făceam planuri pentru achiziționarea următorului model. Ei bine, după convertire, nu am mai simțit nevoia de a achiziționa acea nouă mașină, și nici a altor bunuri materiale, fiind total mulțumit cu ceea ce îmi este oferit zi de zi (acest lucru este foarte greu de înțeles de cei din jur).

Spuneam mai devreme de așa zisele bunuri materiale care îți pot aduce fericirea, o fericire care de fapt persistă doar pentru puțin timp. Numai Unul Dumnezeu ne poate oferi fericirea și pacea veșnică, pace care covârșește orice minte. Dar, pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să facem noi primul pas către El, și nu invers. Eu consider că ceea ce mi s-a dăruit mie, Dumnezeu poate dărui oricui altcuiva care își dorește și cere de la El. De aceea încurajez ca omul să ceară de la Dumnezeu, cu inima deschisă, cu sinceritate, și cu simplitate, și sunt convins că Acesta nu va întârzia a oferi, căci vistieria Sa e plină, iar mila și dragostea Sa, nemărginite.

Iată si câteva gânduri care vin în completarea celor scrise mai sus:

Noi, românii, suntem binecuvântați că ne-am născut într-o țară majoritar creștin-ortodoxă. Dar, cei mai mulți dintre noi, nu suntem conștienți de această mare binecuvântare, dar nici de responsabilitatea pe care o avem fiind botezați în numele Sfintei Treimi. Una dintre responsabilitățile la care mă gândesc este faptul de a ne asuma Ortodoxia și de a o trăi. Deși suntem creștini ortodocși, mulți dintre noi nu ținem cont de rânduielile Bisericii, care sunt făcute spre ajutorul și urcușul nostru trupesc, și mai ales sufletesc. De aceea, vă rog, nu mai așteptați ziua de mâine, ci chiar azi, mergeți și căutați-vă un duhovnic la care să vă spovediți și să vă împărtășiți regulat, căci scris este că nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Amin.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Am fost în depresie, și am învins

Imagine
Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...
Citiți mai multe

De la necredință la credință

Imagine
O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...
Citiți mai multe

Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Imagine
Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...
Citiți mai multe