Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Matei 7: 

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură.

Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea iertării și a blândeții, căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre.

Bineînțeles că suntem oameni și că nu reușim de fiecare dată să nu judecăm, dar sunt convins că Domnului îi place inițiativa noastră de a nu o mai face și ne ajută în încercarea noastră de a stopa acest obicei, mai ales atunci când îi și cerem aceasta cu stăruință în cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei.

Public aici și o mică poezie pe care am scris-o cu ceva timp în urmă:

O să spui că sunt nebun, când de zeci de ori îți spun,

Că sămânța ce dă roade, se plantează-n suflet bun.

Nu mai judeca pe alții, uită-te-n grădina ta!

Căci a ta plantă cerească, crește după voia ta.

El, Iisus, multe ne-a spus, printre multe adevăruri:

Suntem orbi, și surzi, și ciungi,

Căci cu Biblia în față, 

Noi citim șiruri de dungi.

Cine vrea să înțeleagă, 

Să deschidă ochii mari,

Să se-apuce să citească!

Căci e scris, de mii de ani.

Doamne ajută!