Ispita cererii de semne de la Dumnezeu

În această postare scurtă voi încerca să descriu atât momentele bune, cât și mai ales cele grele prin care am trecut după ce am cerut semn de la Dumnezeu, iar Acesta a îngăduit să mi se arate. După cum am povestit în mărturia mea:

A doua zi, disperat fiind, am mai cerut un semn de la Domnul. Acesta este cel mai miraculos lucru care mi s-a întâmplat vreodată în viață. Înainte de a termina de mers, am observat pe cer o CRUCE PERFECT ALBĂ. Fiind uimit că am mai primit încă un semn, și uitându-mă la cruce, chiar în acel moment a trecut un domn pe lângă mine care M-A STRIGAT PE NUME în limba germană (fiind plecat din țară): Mikael. M-am întors stupefiat la el, rugându-l să îmi vorbească în engleză, căci nu vorbesc germana încă. Dar, uitându-se în ochii mei, mi-a zis ceva în germană, s-a întors, și a plecat.

 Domnul a îngăduit arătarea acestui mare semn care de-a lungul timpului m-a și ajutat enorm dar mi-a și dat foarte mult de muncă duhovnicește.

Dacă nu mi s-ar fi arătat această cruce, atunci cel mai probabil m-aș fi pierdut deja pe drumul credinței, crezând că tot ce mi s-a dat să simt nu a fost decât un amalgam de stări și sentimente pe care le-aș fi avut în urma unei descărcări sufletești. Dar semnul primit de la Domnul a venit să întărească faptul că El este Cel care mi-a dăruit acele simțiri și sentimente, în urma rugăciunilor pe care le-am spus înaintea Sa cu o zi înainte. De asemenea mi-a întărit credința că Crucea este calea, și că pe aceasta trebuie să o urmez, dacă vreau să îl urmez pe El, Mântuitorul lumii.

Dar, în ciuda ajutorului clar pe care l-am avut datorită vederii crucii dumnezeiești, am și avut foarte mult de muncă după aceea, ispititorul abuzând de mândria mea, această boală hidoasă de care suferim cu toții. Cum? Aducându-mi în permanență gândurile că am văzut acea cruce pentru că eu sunt un sfânt, mai presus de ceilalți semeni. Aceste gânduri au fost atât de multe și atât de stringente încât cu greu am putut a le face față, dar am reușit numai și numai cu ajutorul Domnului, rugându-mă îndelung cu rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Am folosit această rugăciune ori de câte ori un gând urâcios a încercat a-mi acapara mintea, astfel Domnul venind grabnic în ajutor. 

Fiind un începător duhovnicește am mai cerut și alte semne de la Dumnezeu, iar El de multe ori a îngăduit a mi se arăta acestea, dar sunt convins că a făcut-o numai și numai ca eu să învăț în cele din urmă că cererea lor nu-mi este de nici un folos, ba chiar păgubos sufletește și trupește.

Concluzia mea, asemenea învățăturilor creștin-ortodoxe, este că nu trebuie să cerem semne de la Dumnezeu. Cererea de semne nu poate fi decât o altă ispită, un șiretlic al vrăjmașului, care te poate pierde foarte ușor pe drum, mai ales dacă aceasta se face la începutul drumului duhovnicesc.

Feriți-vă de semne și stați drepți în credință, nădăjduind în dragostea lui Dumnezeu. Amin.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Am fost în depresie, și am învins

Imagine
Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...
Citiți mai multe

De la necredință la credință

Imagine
O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...
Citiți mai multe

Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Imagine
Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...
Citiți mai multe