Ispita închinării la așa zișii idoli

De-a lungul parcursului meu duhovnicesc am mai învățat să fac diferențierea între idoli și obiecte religioase pe care le pot săruta, și în fața cărora mă pot închina și îmi pot apleca genunchii la rugăciune. O primă ispită pe care am avut-o în acest sens a fost când am început să întorc cu fața în jos toate icoanele din casă. Această ispită a fost foarte puternică la început, și a survenit în general din cauza urmăririi mai multor videoclipuri ale unor secte, care considerau icoanele și obiectele sfinte ca fiind idoli. Mi-a luat ceva timp să mă dumiresc că nu, icoana nu este un idol, ci asemenea unei fotografii, este un instrument cu ajutorul căruia te poți apropia mai bine de persoana care este pictată în ea, cum ar fi Mântuitorul, Maica Domnului și sfinții.

Apoi, scăpând de această primă ispită, și începând să pun icoanele la loc prin casă, am fost încercat de o altă ispită, și anume aceea de a nu săruta sau a nu mă închina persoanelor din icoane (mai ales Maicii Domnului și sfinților), la moaște de sfinți sau la alte obiecte sfinte, cum ar fi Sfânta Cruce, sau Sfânta Evanghelie.

Cum m-a ajutat Domnul să scap de această ispită?

Într-o bună zi, fiind în orașul meu natal, am hotărât să merg și să mă închin în una din bisericile din oraș. Ajungând acolo și găsindu-mă singur în biserică, am hotărât, după îndelungi lupte interioare, să mă apropii de icoanele din fața Sfântului Altar, și să sărut una din ele. Imediat ce am sărutat icoana am simțit mângâierea Sfântului Duh, ce se caracterizează prin fiori ce străbat întreg spatele și care vine la pachet cu foarte mare bucurie și plăcere duhovnicească.

De atunci am înțeles că nu e nici un păcat să te rogi în fața icoanelor, a moaștelor sau a altor obiecte sfinte, sau să le săruți, atât timp cât te raportezi la persoana care este pictată acolo, și nu la obiectul în sine, sau la materialul din care acesta este făcut. Totodată, trecând prin aceste ispite am învățat că este total în regulă să mă rog Maicii Domnului și tuturor sfinților, căci aceștia nu sunt decât niște mijlocitori sfințiți de Dumnezeu, care mijlocesc neîncetat pentru noi în fața scaunului lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Am fost în depresie, și am învins

Imagine
Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...
Citiți mai multe

De la necredință la credință

Imagine
O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...
Citiți mai multe

Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Imagine
Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...
Citiți mai multe