Răbdarea, o virtute greu de dobândit


De ani de zile mă chinuiesc să dobândesc această virtute mult dorită. Cred că vor mai urma mulți alți ani de acum încolo, căci, din păcate, viața mea, în care monitorul trebuie privit 10 ore aproape zilnic, îmi pune mult răbdarea (și nu numai) la încercare. Am observat că nu mai am suficientă răbdare cu familia, cu copiii, și inclusiv cu mine însumi. În ultimii 5 ani am alergat duhovnicește, fiind probabil împins și de vrăjmaș de la spate, și am ajuns să obosesc și să nu mai am suficientă răbdare cu mine și cu cei din jur.

Dar, așa cum repeta Sfântul Cleopa Ilie la nesfârșit „răbdare, răbdare, răbdare...”, am ajuns și eu să repet, în mai multe ocazii, căci simțeam că mă pierd în alergarea mea nesfârșită. De aceea am ajuns la concluzia că trebuie să o las mai moale, să las timpul să treacă și să avansez ușor, căci viața-i lungă, și merită trăită din plin. Concret, mi-am format un echilibru, atât pe plan duhovnicesc cât și trupesc, atât cu mine însumi cât și cu cei din jur, dar acest echilibru este foarte fin și se destramă adesea.

Așa cum am mai zis, răbdarea îmi este de foarte multe ori pusă la încercare, mai ales în relațiile cu ceilalți, cu familia sau în creșterea copiilor, iar în ziua de astăzi simt că nimeni nu o mai are în jurul meu. Țipăm prea mult, nu mai știm să ascultăm și să ne jucăm cu copiii, nu mai știm să facem răbdare cu partenerul, să-l ascultăm și să-l acceptăm așa cum este.

Sper ca bunul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor răbdarea de care avem nevoie fiecare în parte.

Las mai jos și videoclipul în care Sfântul Cleope Ilie explică cum a învățat să vocifereze încontinuu „răbdare, răbdare, răbdare...” și cât de importantă este răbdarea în viața noastră.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Am fost în depresie, și am învins

Imagine
Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...
Citiți mai multe

De la necredință la credință

Imagine
O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...
Citiți mai multe

Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Imagine
Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...
Citiți mai multe