Spune NU războiului material, dar nu și celui duhovnicesc

Personal, consider că războiul ce se dă în lume este o mare gaură de iad, atât din punct de vedere duhovnicește, cât și material. Dar, pe de altă parte, cred că Dumnezeu găsește resursele necesare de a mântui suflete și în astfel de acțiuni odioase. Războiul poate fi de două feluri: războiul duhovnicesc, pe care ar trebui să îl ducem cu toții, dar de care nu suntem cu toții conștienți, și războiul material, cel la care asistăm neputincioși și care se dă în diferite părți ale lumii. Motivele războaielor materiale sunt tot de natură duhovnicească, acestea pornind de la lipsa anumitor virtuți ale conducătorilor statelor lumii, sau, altfel spus, din cauza unor patimi de care aceștia suferă, ca de exemplu patima nevoii de putere, sau cea a iubirii de arginți.

Dacă ne-am îndrepta cu toții privirea spre Dumnezeu, și am încerca din răsputeri să ne ducem războiul interior, în detrimentul celui exterior, cu siguranță că războaiele materiale ar dispărea și noi am trăi într-o lume mai bună, într-o lume în care ar sălășlui pacea lui Dumnezeu, în locul dezbinării și minciunii vrăjmașului. Dar asta necesită conștiința noastră să fie vie, activă, și îndreptată spre dobândirea virtuților și a păcii lui Dumnezeu și nu spre cea a împărtășirii răului, fie el atât exterior, cât și interior.

Eu am ales să duc războiul duhovnicesc, pentru că beneficiile veșnice ale acestuia sunt cu mult peste cele ale aprobării unor războaie vremelnice, lipsite de sens, în care mor oameni, și se săvârșesc atât de multe fapte lipsite de bunătate și dragoste.

Cum dezaprob războaiele materiale?

Deși nu pot face prea multe, totuși, în simplitatea mea, am ales să fac trei lucruri: 

  1. Să nu deschid niciodată subiectul de discuție pro sau contra războaielor;
  2. Să nu împărtășesc păreri despre războaie sau despre urmările lor în discuții deschise de altcineva;
  3. Să nu mai urmăresc cu fervoare și să nu distribui știri legate de acestea.
Chiar dacă nu pare mult, fâcând ceva concret împotriva războiului, pe mine mă odihnește sufletește.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Am fost în depresie, și am învins

Imagine
Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...
Citiți mai multe

De la necredință la credință

Imagine
O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...
Citiți mai multe

Să încercăm să nu mai judecăm aproapele

Imagine
Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...
Citiți mai multe