Slavă Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru

Deși îmi place foarte mult ceea ce fac, pot spune cu mâna pe inimă că pe termen lung poate dăuna grav sănătății. Da, fiind programator, stau foarte mult în fața calculatorului, iar de cele mai multe ori, când iau câte o pauză, pun mâna și... ați ghicit: stau pe telefon. Aceste obiceiuri nu sunt deloc sănătoase pentru mintea noastră, care are nevoie de aerisire și relaxare în natură. Am mai scris într-o altă postare că, din păcate, stilul meu de viață actual nu este unul tocmai sănătos, și asta nu de azi de mâine, ci de ani întregi. Colac peste pupăză, de aproximativ 3-4 ani lucrez de acasă, auzind multă lume în jurul meu spunându-mi că sunt „norocos” că lucrez astfel. Întradevăr munca de acasă are beneficiile ei, dar pe termen lung, dezavantajele ei s-ar putea să surclasese avantajele. Motivul principal pentru care spun asta este lipsa de socializare, de apropiere față de semenii noștri, ajungând de multe ori să asculți și să te încrezi în propriile gânduri, care de cele mai multe ...

Viața noastră este presărată cu minuni. Viața însăși este o minune, dar Dumnezeu îngăduie câteodată să ni se lumineze mintea și să ni se deschidă ochii, ca să vedem și să înțelegem minunile făcute de El în viața noastră. Nu, nu o face pentru vrednicia noastră, ci tot pentru folosul celorlalți și pentru ca El, Dătătorul de Viață, să fie închinat și slăvit. O astfel de minune s-a petrecut și cu mine acum 2 sau 3 ani, când într-o zi de vară toridă, aflându-mă afară, am văzut pe locul nostru de parcare o pasăre moartă (destul de mare aș putea spune). Neștiind ce să fac cu ea, și gândindu-mă puțin, mi-au venit în minte două soluții. Prima soluție ar fi fost să merg să iau pasărea moartă și să o arunc la tomberon, dar gândindu-mă mai bine la acest lucru, am realizat că aș fi făcut o mare nedreptate pentru ceilalți locatari, pasărea cel mai probabil începând a mirosi foarte urât din cauza putrefacției. Cea de-a doua soluție ar fi fost să las pasărea moartă la locul ei, sperând ca femeia de se...

De-a lungul timpului m-am convins că nimic nu a fost întâmplător, și că Dumnezeu a lucrat (și lucrează) constant în viața mea, și bineînțeles, în viața fiecăruia dintre dumneavoastră. Trebuie doar să fim puțin atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, și să îl punem pe Dumnezeu pe primul plan, și vom vedea că pronia Sa este mereu prezentă în viața noastră. O să vă povestesc o întâmplare care mie mi-a ridicat semne de întrebare, chiar dacă nu eram atunci conștient de lucrarea lui Dumnezeu în viața mea. În 2010 a decedat tatăl meu, eu fiind încă înscris la facultate. Moartea tatălui meu a survenit subit, fără nici un fel de mari suferințe avute înainte, deci și pentru noi a fost un șoc destul de mare. În urma morții sale am hotărât să mă mut o perioadă cu mama mea, chiar dacă asta a însemnat renunțarea la cea de-a doua facultate pe care o începusem. Pentru că treceam printr-o perioadă mai grea, și pentru că aveam o cunoștință pasionată de animale, am decis să îi cumpăr un cățel mamei mel...

Dacă m-ai fi întrebat până acum 3-4 ani ce este aceea anxietate nu aș fi putut da un răspuns. Asta pentru că nici nu auzisem de ea, d-apăi să o fi și experimentat. Anxietatea se manifestă diferit de la persoană la persoană. La mine, s-a manifestat prin a avea o teamă continuă față de aproape tot ceea ce mă înconjura. Îmi era teamă să ies din casă, să vorbesc, sau să fac anumite lucruri de bază fără de care nu-ți poți duce sarcinile zilnice. Am avut o perioadă lungă de timp cu această manifestare în viața mea și încă nu pot spune că am scăpat total de ea. Pe lângă temerea că ceva rău se poate întâmpla, anxietatea se manifesta și fizic, ducând de multe ori inclusiv la atacuri de panică (din fericire nu extrem de severe). Cum reușesc să gestionez anxietatea și atacurile de panică? În primul rând trebuie să menționez faptul că sunt într-un dialog continuu cu psihiatrul meu care mi-a prescris niște pastile împotriva anxietății. Nu fugiți de psiholog și psihiatru, cu atât mai mult de duhovni...

O mare greșeală pe care o facem mulți dintre noi este să acceptăm furtul termenului pocăință de către anumite secte. Sectele abuzează de acest termen atât de important, folosindu-l excesiv prin a se numi pe sineși pocăiți. Ei bine, pocăința există în Biserica Ortodoxă de 2000 de ani, dar prea puțin se vorbește despre asta, mulți dintre noi nefiind conștienți de acest lucru. Acum 5 ani, după îndelungi căutări și frământări interiorare, am ajuns la concluzia că vreau să mă pocăiesc, neștiind exact ce înseamnă asta. Asemenea multora, credeam că a mă pocăi înseamnă să trec la o altă credință, dar slavă Domnului că nu m-a lăsat să mă lepăd de credința în care am fost botezat, și care, culmea, este și credința cea adevărată. Am început atunci să caut diferite secte la care ar fi trebuit să mă botez, dar, la momentul potrivit, venind mama mea în vizită, a reușit să-mi deschidă ochii și mintea, spunându-mi că pocăință există și la noi în biserică (Biserica Ortodoxă). Ei bine, aflând aceasta, d...

Deși nu meritam, peste noapte (la propriu), Domnul mi-a oferit această șansă unică de a nu-mi mai dori lucrurile materiale ale lumii acesteia. Pentru unii, acest lucru este de neînțeles, dar eu consider că este un mare dar oferit de Dumnezeu, căci nu mă mai stresez când vine vorba de achiziționarea așa ziselor bunuri materiale care ți-ar putea aduce fericirea. Îmi amintesc cum, cu puțin timp înainte de convertire, numai ce ne cumpărasem un autoturism nou, dar eu, în lăcomia mea, deja îmi făceam planuri pentru achiziționarea următorului model. Ei bine, după convertire, nu am mai simțit nevoia de a achiziționa acea nouă mașină, și nici a altor bunuri materiale, fiind total mulțumit cu ceea ce îmi este oferit zi de zi (acest lucru este foarte greu de înțeles de cei din jur). Spuneam mai devreme de așa zisele bunuri materiale care îți pot aduce fericirea, o fericire care de fapt persistă doar pentru puțin timp. Numai Unul Dumnezeu ne poate oferi fericirea și pacea veșnică, pace care covârș...

O altă luptă pe care o duc, dar care are multe beneficii duhovnicești, este cea a mâncatului și a băutului. Mă chinui de multe ori să găsesc un echilibru în a nu mânca prea mult, dar nici a mânca prea puțin. De mâncat prea puțin e clar, căci dacă o fac, simt că nu am energie suficientă pentru a duce sarcinile zilnice, dar de foarte multe ori mă găsesc în situația în care am mâncat prea mult, lucru care îmi dă o stare de disconfort atât fizic, cât și duhovnicesc. Nu degeaba ne zic Sfinții Părinți că mâncatul prea mult dăunează trării duhovnicești, și că trebuie să avem grijă inclusiv la acest capitol. La începutul urcușului meu duhovnicesc, consideram că trebuie să am grijă ce și cât mănânc doar în timpul postului, dar pe parcurs m-am convins că nu este așa. Așa cum trebuie să avem o trezvie, o atenție activă, în orice facem pe parcursul zilei, așa trebuie să fim trezvitori și când vine vorba de ce și cât băgăm în gură, căci mâncatul excesiv dăunează sănătății și duhovniciei. De asemene...