Slavă Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru

Dacă m-ai fi întrebat până acum 3-4 ani ce este aceea anxietate nu aș fi putut da un răspuns. Asta pentru că nici nu auzisem de ea, d-apăi să o fi și experimentat. Anxietatea se manifestă diferit de la persoană la persoană. La mine, s-a manifestat prin a avea o teamă continuă față de aproape tot ceea ce mă înconjura. Îmi era teamă să ies din casă, să vorbesc, sau să fac anumite lucruri de bază fără de care nu-ți poți duce sarcinile zilnice. Am avut o perioadă lungă de timp cu această manifestare în viața mea și încă nu pot spune că am scăpat total de ea. Pe lângă temerea că ceva rău se poate întâmpla, anxietatea se manifesta și fizic, ducând de multe ori inclusiv la atacuri de panică (din fericire nu extrem de severe). Cum reușesc să gestionez anxietatea și atacurile de panică? În primul rând trebuie să menționez faptul că sunt într-un dialog continuu cu psihiatrul meu care mi-a prescris niște pastile împotriva anxietății. Nu fugiți de psiholog și psihiatru, cu atât mai mult de duhovni...

O mare greșeală pe care o facem mulți dintre noi este să acceptăm furtul termenului pocăință de către anumite secte. Sectele abuzează de acest termen atât de important, folosindu-l excesiv prin a se numi pe sineși pocăiți. Ei bine, pocăința există în Biserica Ortodoxă de 2000 de ani, dar prea puțin se vorbește despre asta, mulți dintre noi nefiind conștienți de acest lucru. Acum 5 ani, după îndelungi căutări și frământări interiorare, am ajuns la concluzia că vreau să mă pocăiesc, neștiind exact ce înseamnă asta. Asemenea multora, credeam că a mă pocăi înseamnă să trec la o altă credință, dar slavă Domnului că nu m-a lăsat să mă lepăd de credința în care am fost botezat, și care, culmea, este și credința cea adevărată. Am început atunci să caut diferite secte la care ar fi trebuit să mă botez, dar, la momentul potrivit, venind mama mea în vizită, a reușit să-mi deschidă ochii și mintea, spunându-mi că pocăință există și la noi în biserică (Biserica Ortodoxă). Ei bine, aflând aceasta, d...

Deși nu meritam, peste noapte (la propriu), Domnul mi-a oferit această șansă unică de a nu-mi mai dori lucrurile materiale ale lumii acesteia. Pentru unii, acest lucru este de neînțeles, dar eu consider că este un mare dar oferit de Dumnezeu, căci nu mă mai stresez când vine vorba de achiziționarea așa ziselor bunuri materiale care ți-ar putea aduce fericirea. Îmi amintesc cum, cu puțin timp înainte de convertire, numai ce ne cumpărasem un autoturism nou, dar eu, în lăcomia mea, deja îmi făceam planuri pentru achiziționarea următorului model. Ei bine, după convertire, nu am mai simțit nevoia de a achiziționa acea nouă mașină, și nici a altor bunuri materiale, fiind total mulțumit cu ceea ce îmi este oferit zi de zi (acest lucru este foarte greu de înțeles de cei din jur). Spuneam mai devreme de așa zisele bunuri materiale care îți pot aduce fericirea, o fericire care de fapt persistă doar pentru puțin timp. Numai Unul Dumnezeu ne poate oferi fericirea și pacea veșnică, pace care covârș...

O altă luptă pe care o duc, dar care are multe beneficii duhovnicești, este cea a mâncatului și a băutului. Mă chinui de multe ori să găsesc un echilibru în a nu mânca prea mult, dar nici a mânca prea puțin. De mâncat prea puțin e clar, căci dacă o fac, simt că nu am energie suficientă pentru a duce sarcinile zilnice, dar de foarte multe ori mă găsesc în situația în care am mâncat prea mult, lucru care îmi dă o stare de disconfort atât fizic, cât și duhovnicesc. Nu degeaba ne zic Sfinții Părinți că mâncatul prea mult dăunează trării duhovnicești, și că trebuie să avem grijă inclusiv la acest capitol. La începutul urcușului meu duhovnicesc, consideram că trebuie să am grijă ce și cât mănânc doar în timpul postului, dar pe parcurs m-am convins că nu este așa. Așa cum trebuie să avem o trezvie, o atenție activă, în orice facem pe parcursul zilei, așa trebuie să fim trezvitori și când vine vorba de ce și cât băgăm în gură, căci mâncatul excesiv dăunează sănătății și duhovniciei. De asemene...

Personal, consider că războiul ce se dă în lume este o mare gaură de iad, atât din punct de vedere duhovnicește, cât și material. Dar, pe de altă parte, cred că Dumnezeu găsește resursele necesare de a mântui suflete și în astfel de acțiuni odioase. Războiul poate fi de două feluri: războiul duhovnicesc, pe care ar trebui să îl ducem cu toții, dar de care nu suntem cu toții conștienți, și războiul material, cel la care asistăm neputincioși și care se dă în diferite părți ale lumii. Motivele războaielor materiale sunt tot de natură duhovnicească, acestea pornind de la lipsa anumitor virtuți ale conducătorilor statelor lumii, sau, altfel spus, din cauza unor patimi de care aceștia suferă, ca de exemplu patima nevoii de putere, sau cea a iubirii de arginți. Dacă ne-am îndrepta cu toții privirea spre Dumnezeu, și am încerca din răsputeri să ne ducem războiul interior, în detrimentul celui exterior, cu siguranță că războaiele materiale ar dispărea și noi am trăi într-o lume mai bună, într-o...

În această mică postare voi încerca să accentuez faptul că, prin faptele noastre, noi trebuie să fim lumină pentru cei din jur, și nu întuneric. Deși încerc din răsputeri să înfăptuiesc asta, recunosc că nu îmi iese tot timpul, dar nădăjduiesc că încercările mele lasă măcar niște urme în viața celor apropiați mie. În predica de pe munte, imediat după fericiri, Domnul Iisus Hristos ne-a descris foarte clar cum ar trebui să fim noi creștinii: Matei 5: 13-16 Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Oare cât mai reușim noi în ziua de azi să fim sarea pământului...

O altă rugăciune importantă este rugăciunea pe care o adresăm Maicii Domnului: „Cuvine-se cu adevărat”. Aceasta este o rugăciune de laudă și mărire a Maicii Domnului, Ceea ce a născut pe Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos. Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin. Rugăciunea către Duhul Sfânt, „Împărate Ceresc”, este o rugăciune pe cât de scurtă pe atât de plină de adevăr. Această rugăciune este îndreptată către Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi. În prima parte a rugăciunii, Duhului Sfânt îi sunt atribuite mai multe apelative și descrieri succinte. Acesta mai este numit și Mângâietorul pentru că El mângâie, la propriu, sufletul și trupul credinciosului. Eu personal am simțit aceste mângâieri de nenumărate ori, și nu o spun cu mândrie, ci ca să întăresc faptul că nu e un apelativ aleatoriu. Mângâierile se pot descrie ca niște fiori care străbat tot spatele, care apar în general când te dumirești de o problemă duhovnicească, sau iei o hotărâre în acord cu Dumnezeu. De ...

De ani de zile mă chinuiesc să dobândesc această virtute mult dorită. Cred că vor mai urma mulți alți ani de acum încolo, căci, din păcate, viața mea, în care monitorul trebuie privit 10 ore aproape zilnic, îmi pune mult răbdarea (și nu numai) la încercare. Am observat că nu mai am suficientă răbdare cu familia, cu copiii, și inclusiv cu mine însumi. În ultimii 5 ani am alergat duhovnicește, fiind probabil împins și de vrăjmaș de la spate , și am ajuns să obosesc și să nu mai am suficientă răbdare cu mine și cu cei din jur. Dar, așa cum repeta Sfântul Cleopa Ilie la nesfârșit „răbdare, răbdare, răbdare...”, am ajuns și eu să repet, în mai multe ocazii, căci simțeam că mă pierd în alergarea mea nesfârșită. De aceea am ajuns la concluzia că trebuie să o las mai moale, să las timpul să treacă și să avansez ușor, căci viața-i lungă, și merită trăită din plin. Concret, mi-am format un echilibru, atât pe plan duhovnicesc cât și trupesc, atât cu mine însumi cât și cu cei din jur, dar aces...

Diavolul are un mod perfid de a te împinge de la spate, atunci când acesta nu poate să te ispitească prin metodele tradiționale pentru a te face să cazi în păcat. Am trecut și eu prin astfel de ispitiri ale diavolului, ispitiri care par că nu se termină niciodată, căci nu știi niciodată care îți sunt limitele cu adevărat. Dar chiar dacă nu știi, trebuie să încerci și să ți le găsești și să nu le depășești niciodată, indiferent prin ce stări treci. Concret, iată câteva gânduri cu care diavolul a încercat să mă împingă de la spate, pentru a mă face ulterior ca să cad în deznădejde: 1. Nu ții suficient post. Acest gând necurat a apărut în momentul în care am hotărât să țin toate posturile rânduite de Biserica Ortodoxă: postul din zilele de miercuri și vineri, și cele 4 posturi mari din timpul anului. Pe lângă faptul că diavolul a încercat să mă împingă să țin și ziua de luni, deși era peste puterile mele, acesta a mai încercat să mă facă să mă înfometez, astfel, în timp ce posteam, nemaip...

De-a lungul parcursului meu duhovnicesc am mai învățat să fac diferențierea între idoli și obiecte religioase pe care le pot săruta, și în fața cărora mă pot închina și îmi pot apleca genunchii la rugăciune. O primă ispită pe care am avut-o în acest sens a fost când am început să întorc cu fața în jos toate icoanele din casă. Această ispită a fost foarte puternică la început, și a survenit în general din cauza urmăririi mai multor videoclipuri ale unor secte, care considerau icoanele și obiectele sfinte ca fiind idoli. Mi-a luat ceva timp să mă dumiresc că nu, icoana nu este un idol, ci asemenea unei fotografii, este un instrument cu ajutorul căruia te poți apropia mai bine de persoana care este pictată în ea, cum ar fi Mântuitorul, Maica Domnului și sfinții. Apoi, scăpând de această primă ispită, și începând să pun icoanele la loc prin casă, am fost încercat de o altă ispită, și anume aceea de a nu săruta sau a nu mă închina persoanelor din icoane (mai ales Maicii Domnului și sfin...

O altă ispită pe care am trăit-o de-a lungul timpului a fost aceea a profetului sau a faptului că trebuie să profețesc anumite evenimente din viitor, cum ar fi apocalipsa (prost înțeleasă de către mine la momentul respectiv). Îmi amintesc că acum 5 ani îmi creasem un alt blog, pe care scriam numai postări alarmiste, cel mai probabil ca să atrag atenția mai degrabă către mine, decât spre Domnul Iisus Hristos și ortodoxie. Bineînțeles că nu o făceam conștient, dar în inconștiența mea inocentă, credeam că fac lucrul cel bun. Nimic mai fals, căci scris este: Matei 7 3-4: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Una din ispitele pe care le-am trăit, a fost aceea a deschiderii Bibliei. Îmi amintesc că, cu o seară înainte, mă rugasem fervent Domnului să-mi crucifice mândria. Da, o mare greșeală (chiar prostie aș putea spune) căci a doua zi, fiind la s...

Timp de 6 luni de la convertirea mea  nu am mai avut aproape nici un vis. Spun aproape, pentru că au fost totuși două sau trei vise, care m-au bulversat de-a binelea. Într-unul din ele, se făcea că mă aflam în rai, acolo unde era foarte multă lume bucuroasă. În centrul mării aceleia de oameni era Domnul Iisus Hristos și Sfântul Ilie (nu mă întrebați de ce, că nu știu). Cum priveam în jurul meu, și mă minunam de cât de multă lume este acolo, am auzit niște avertismente care veneau din dreptul Domnului Iisus Hristos. Acele avertismente erau despre o cunoștință de-ale familiei mele, o fată adolescentă. Dimineață m-am trezit foarte bulversat crezând că ceea ce am visat a fost adevărat și că trebuia să transmit toate acele avertismente cât mai repede posibil. Am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe mama mea, care la rândul ei a sunat-o pe mama fetei în cauză. Bineînțeles că totul s-a terminat când mamei mele i s-a confirmat că totul e la locul lui, în regulă, așa cum trebuie să fie. Pen...

În ziua de astăzi tot mai multe familii aleg să divorțeze, și o fac mult prea ușor din punctul meu de vedere. Ne-am dezobișnuit de jertfa pe care ar fi trebuit să o dăruim celuilalt, de răbdarea și atenția pe care să le-o oferim, și astfel i-am lăsat loc diavolului să-și bage coada în gândurile noastre și să ne convingă că divorțul este soluția cea mai bună. Ei bine, Biserica nu ne învață așa, ci din contră, ne îndrumă spre înțelegere, dragoste, răbdare, rugăciune ș.a. față de celălalt, cel mai aproape din aproapele nostru. Biserica învață că divorțul poate interveni doar în cazul înșelării unuia dintre parteneri, restul motivelor putându-se rezolva poate și prin alte căi, ca și cele menționate mai devreme. Bineînțeles că există și cazuri extreme în care divorțul poate că este ultima soluție pentru a putea duce o viață liberă, așa cum ne-a dat Dumnezeu să trăim, dar nu la acestea mă refer în această postare. Divorțul înseamnă dezbinare, separarea a două persoane pe care le-a unit Dumne...

În primul rând aș vrea să accentuez faptul că eu cred că noi, oamenii, ne raportăm de cele mai multe ori greșit față de Dumnezeu, considerându-L ba vreo entitate, ba vreun lucru, sau vreun animal, ba chiar întreaga Sa creație văzută: universul, ș.a.m.d. Dar, așa cum ne învață Sfintele Scripturi, Dumnezeu este format din 3  persoane : Dumnezeu Tatăl, Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos și Duhul Sfânt. Pe lângă cele 3 persoane ale Sfintei Treimi, Dumnezeu îngăduie ca, din smerenie, să ne putem adresa și Maicii Domnului, sfinților și îngerilor Săi. Bineînțeles că Maica Domnului, sfinții, și îngerii, mijlocesc pentru noi în fața Domnului, aceștia fiind în deplină ascultare față de El. Dumnezeu așteaptă în taină ca noi să facem primul pas către El, fie adresându-ne uneia dintre persoanele Sfintei Treimi, ori oricărui dintre ceilalți mijlocitori ai noștri menționați mai sus. De cele mai multe ori facem acest pas către Dumnezeu când ne este greu, ba în caz de boală, ba în cazul decesului celo...

O singură clipă a fost de ajuns ca Domnul să mă trezească la realitate, să mă convertească din neom în om, din mort în viu, din necredincios în credincios. M-a trezit la realitatea existenței Sale atât în viața mea cât și în viața celorlalți din jurul meu. O realitate minunată, dar și înfricoșătoare, căci am realizat câte păcate și greșeli am făcut înaintea Sa. Înainte de convertire pot spune că eram un om răzvrătit. Răzvrătit în primul rând pe Biserica lui Dumnezeu. Blamam preoții, obiceiurile rânduite în biserică, numărul de biserici construite (știți lozinca: "Vrem spitale nu catedrale" - o mare greșeală!), ș.a. Un lucru de care îmi este și acum rușine, descoperind câtă frumusețe este în cadrul acestei Biserici și câtă dragoste și adevăr se împarte între enoriașii ei. Bineînțeles că pădure fără uscăciuni nu există, astfel că veți zice că știți voi pe cineva care nu se comportă ca un adevărat creștin, deși se dă unul. Sau că ați citit voi o știre cum că un preot a făcut nu ...

Matei 7:  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, putem scăpa de judecata Domnului dacă și noi la rândul nostru facem un efort de a nu-i judeca pe ceilalți. De-a lungul unei zile ni se pot scoate în cale mai multe situații în care îi putem judeca pe ceilalți pentru anumite vorbe sau fapte pe care aceștia le-au făcut. Înainte de a-i judeca și de a-i pune la zid, trebuie să avem în vedere că și noi, conștient sau inconștient, putem să facem aceleași greșeli ca și ei și că și noi putem fi puși la zid în aceeași măsură. Lupta se dă până la nivelul gândurilor, acolo unde se însămânțează ideea că aproapele trebuie tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Nu, să alegem mereu calea  iertării și a blândeții , căci aceasta este bineplăcută înaintea Domnului și mult mai potrivită vindecării sufletelor noastre. Bineînțeles că suntem oameni și ...

În această postare scurtă voi încerca să descriu atât momentele bune, cât și mai ales cele grele prin care am trecut după ce am cerut semn de la Dumnezeu, iar Acesta a îngăduit să mi se arate. După cum am povestit în mărturia mea : A doua zi, disperat fiind, am mai cerut un semn de la Domnul. Acesta este cel mai miraculos lucru care mi s-a întâmplat vreodată în viață. Înainte de a termina de mers, am observat pe cer o CRUCE PERFECT ALBĂ. Fiind uimit că am mai primit încă un semn, și uitându-mă la cruce, chiar în acel moment a trecut un domn pe lângă mine care M-A STRIGAT PE NUME în limba germană (fiind plecat din țară): Mikael. M-am întors stupefiat la el, rugându-l să îmi vorbească în engleză, căci nu vorbesc germana încă. Dar, uitându-se în ochii mei, mi-a zis ceva în germană, s-a întors, și a plecat.  Domnul a îngăduit arătarea acestui mare semn care de-a lungul timpului m-a și ajutat enorm dar mi-a și dat foarte mult de muncă duhovnicește. Dacă nu mi s-ar fi arătat această cruc...

Au trecut aproape 5 ani de când  Dumnezeu mi s-a revelat  într-un mod absolut minunat. În toți acești ani am trecut prin stări de nedescris, atât bune, cât și mai puțin bune, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec prin toate. Din păcate, la aproximativ 6 luni de la ziua fatidică în care Dumnezeu mi-a arătat că este viu și prezent în viața mea, am început să mă avânt încet încet într-o depresie cronică. Totul a început cu o foame de nedescris de a afla mai multe despre ceea ce am trăit, simțit, gustat, dar neavând pe nimeni în jurul meu care să mă călăuzească în acest scop, am alunecat singur într-un con de umbră, din care cu greu am reușit să ies la suprafață. Dacă nu era Dumnezeu în viața mea, astăzi nu aș mai fi fost de față să scriu această nouă pagină, astfel că îi dau slavă Lui pentru tot ceea ce a făcut cu mine în decursul ultimilor ani. Spuneam că am trecut printr-o depresie cronică. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu ce înseamnă asta, iată care sunt c...